Cvasul este o băutură răcoritoare acrișoară, slab alcoolizată, obținută prin fermentare și este foarte populară în Rusia și țările fostei URSS.
Există zeci de rețete pentru acestă băutură, iar ca și ingrediente, se poate spune că nu au limită. Se face cvas din aproape orice: cereale, pâine, fructe legume, miere de albine, etc. Culoarea variază de la brun deschis până la brun foarte închis și este dată atât de ingrediente cât și de modalitatea de preparare.
Cel mai bun cvas l-am băut la Chișinău (nu am ajuns încă, mai departe, spre Est 🙂 ) și mi-a plăcut așa de mult încât am zis că nu mă las până nu fac și eu.
Și am făcut, două feluri, și ambele mi-au plăcut atât de mult încât am zis să împart și cu alții rețetele 🙂 .
Prima rețetă este creația mea, după imaginația gustului pe care doream să-l obțin, iar ce-a de-a doua rețetă o am de la o sursă ”mai aproape de adevăr” 🙂 ( vezi aici ).
Așadar, CVAS rețetă proprie:
Cantitate: 8 l
Timp total de obținere: 4 zile din care:
– preparare: 15 – 20 min.
Ustensile / vase de preparare:
- un vas , găleată de 10 l
- râșniță pentru cereale (manuală sau electrică pentru cafea)
- o tavă întinsă pentru cuptor
Ingrediente:
- 1 kg de secară integrală (găsiți sigur la magazinele naturiste)
- 350 – 400 g miere de albine (sau 500g zahăr)
- 1 lingură de orez
- 50 g stafide negre
- apă fiartă și temperată
Nu folosesc drojdie de bere deoarece îmi place să fermenteze de la sine, fără ajutor, si pe lângă aceasta, drojdia schimbă și gustul.
Preparare:
Am procedat în felul următor:
Într-o tavă întinsă, am împrăștiat cca. 400 g din secară și am prăjit-o în cuptorul bine încins, pentru câteva minute.
Atenție! prăjirea se face foarte puțin, până ce boabele se închid puțin la culoare și au un gust plăcut, nu ars. Prăjirea excesivă dă un gust amar și de arsură, băuturii.
Alte 400 g de secară le-am măcinat grosier cu râșnița manuală. Am obținut un fel de fulgi și făină de secară.
Restul de secară, l-am lăsat întreg, boabe.
Secara prăjită, am măcinat-o grosier, apoi am pus-o într-o găleată de 10 l împreună cu toate celelalte ingrediente ( secara boabe și cea măcinată, mierea de albine, stafidele și orezul).
Am turnat apă rece cât să acopere ingredientele, am amestecat până s-a făcut un terci, am acoperit și am lăsat așa până a doua zi, cât mai mult în bătaia soarelui.
A doua zi am completat găleata până sus cu apă fiartă și temperată cât să pot ține degetul în ea, am acoperit și am lăsat mai departe.
A treia zi deja prinsese aromă și gust, însă am zis să mai las o zi să fermenteze mai mult. Am amestecat și am lăsat până a patra zi când era cum mi-am dorit. Am turnat băutura în sticle și am pus-o la frigider. Chiar și acum, după 3 zile de când am dat la frigider, cvasul meu continuă să mă încânte cu aroma sa de cereale și miere și parcă e mai gustos decât în ziua când l-am băgat în sticle. Ușor acidulat, aromat și rece, pe căldurile verii este numai bun 🙂 .
Acum vă prezint pe scurt și cealaltă rețetă, la fel de gustoasă, pe care vă invit totuși să o urmăriți în toată splendoarea, →aici← , presărată ici colo cu ”accente” basarabene.
Ingrediente:
- 500 g pâine neagră
- 300 g zahăr
- 15 g drojdie
- o lingură de făină
- 5 l de apă fiartă
Pâinea neagră se taie felii și se usucă în cuptor, apoi se pune în vasul în care vom face cvasul. Se toarnă apa fiartă, se acoperă și se lasă pentru 5 – 6 ore sau mai mult. Din când în când se amestecă, apoi se strecoară printr-un tifon.
Separat se dizolvă drojdia cu puțină apă caldă, 2 lingurițe de zahăr și o linguriță de făină. Se toarnă drojdia dizolvată peste zeama strecurată 🙂 , se adaugă restul de zahăr, se amestecă, se acoperă și se lasă într-un loc călduț pentru 10 – 12 ore. După acest timp, se strecoară, se toarnă în sticle și se pune la frigider.
Să savurați cu plăcere!
Lasă un răspuns